tot incep sa scriu si chiar deodata sterg ce-am scris...am vrut atit de mult sa-mi fac un blog fiindca aveam atitea de spus...dar acum ca il am, nu mai stiu ce sa scriu, cu ce sa incep...ma gindeam sa scriu citi ani am dar nu cred ca va interesa pe cineva asta...in orice caz, intre 25 si 30 .... sint casatorita si am o minune de ingeras...
ai mei mereu vroiau sa ajung cineva in viata...ambii lucrau in scoala si deci iti inchipui e ani de scoala am avut...nu aveam prieteni, nu puteam chiuli de la ore, nu puteam sa ma duc cu temele nefacute...mai inscurt, eram otlichnitza...ai mei se mindreau cu mine...toti spuneau intr-un cuvint ca voi ajunge sa fiu om mare si vazut, cu un serviciu bine platit undeva la capitala...asa ma gindeam si eu...
deacord ca erau niste plusuri pe-acolo, dar erau asa de mici ca nici nu se vedeau fara ochelari...pe care, de altfel, i-am inceput a purta in clasa a X-a...nu aveam nici un prieten cu care sa fi putut iesi in oras... cei care ma invitau, erau doar niste colegi care ieseau cu mine la indemnul parintilor mei - deci, evident nu erau ei genul cu care as fi vrut sa ma sarut de exemplu...imi era rusine de ei fiindca faceau pe placul lor...si cu toate astea le multumesc parintilor pentru ceea ce sint si pentru tot ce mi-au facut si m-au ajutat...aproape pentru orice
in clasa a X-a am inceput sa ma intilnesc cu un baiat...desigur ca pe ascuns, fiindca el nu era deloc genul de baiat pe placul alor mei...facea parte dintro familie numeroasa, nu erau tocmai avuti ci mai degraba se descurcau modest...m-am indragostit la nebunie...prietena mea cea mai buna, O., imi zicea ca e din cauza ca ai mei ma tineau din strins...peste vreo 2 luni, i-am zis mamei de el...si s-a terminat cu putina libertate pe care o aveam...ma intilneam in continuare cu V. desi mama imi interzicea cu pretextul ca o fac de rusine, ca ii va spune tatei...eu am reusit sa mentin relatia noastra 1,5 ani...eu am plecat dupa cl.XI la univer, el fiind in liceu - in cl.a XII-a...si ne-am despartit in noiembrie...era o zi posomorita...stiam ca relatia nostra nu va dura, el fiind acolo si eu la capitala si stiam ca azi voi pune capat acestei relatii deosebite.. stiam ca nu voi putea rezista un an sa-l astept....ma iubea...mult...uneori ma infricosa ca prea mult...si eu l-am iubit, si in adincul sufletului inca il mai iubesc...si nu stiu ce sa fac cu dragostea asta, ma sperie ca nu voi mai rezista si voi ceda...ii tin minte ochii plini de lacrimi cind i-am spus ca ne despartim. eu tot auzeam ca petrece prea mult timp cu prietena noastra comuna si ca se vedeau pe-ascuns...venind la mine, in ochii lui am citit ca e doar al meu si ca ma iubeste...insa m-am folosit de acele zvonuri si am pus punct...
Saruta-ma fierbinte si nu m-a parasi
e ultima noapte, e ultima zi...
simteam cum s-a rupt ceva in mine...inca nu stiam ce este...si credeam ca in curind voi uita totul si voi merge inainte...de ce am facuto? nici acum, 9 ani mai tirziu, nu stiu si nu pot explica...poate m-am speriat ca se va atasa prea mult de mine, si va lua relatia nostra prea in serios si va dori sa se casatoreasca pina la urma...nu stiu, nu stiu...nu stiu de ce m-am speriat...am reusit sa mentin relatia in ascuns atita timp, si acum ca am devenit mai libera putea fi mai bine...dar am cedat si cred ca din cauza alor mei intr-un fel...ochii care nu se vad, se uita...cu asta ma consolam, desi nu intilnisem inca pe nimeni....aaveam prea multa responsabilitate fata de studii si nu aveam cind sa ma gindesc la asta...
ai mei mereu vroiau sa ajung cineva in viata...ambii lucrau in scoala si deci iti inchipui e ani de scoala am avut...nu aveam prieteni, nu puteam chiuli de la ore, nu puteam sa ma duc cu temele nefacute...mai inscurt, eram otlichnitza...ai mei se mindreau cu mine...toti spuneau intr-un cuvint ca voi ajunge sa fiu om mare si vazut, cu un serviciu bine platit undeva la capitala...asa ma gindeam si eu...
deacord ca erau niste plusuri pe-acolo, dar erau asa de mici ca nici nu se vedeau fara ochelari...pe care, de altfel, i-am inceput a purta in clasa a X-a...nu aveam nici un prieten cu care sa fi putut iesi in oras... cei care ma invitau, erau doar niste colegi care ieseau cu mine la indemnul parintilor mei - deci, evident nu erau ei genul cu care as fi vrut sa ma sarut de exemplu...imi era rusine de ei fiindca faceau pe placul lor...si cu toate astea le multumesc parintilor pentru ceea ce sint si pentru tot ce mi-au facut si m-au ajutat...aproape pentru orice
in clasa a X-a am inceput sa ma intilnesc cu un baiat...desigur ca pe ascuns, fiindca el nu era deloc genul de baiat pe placul alor mei...facea parte dintro familie numeroasa, nu erau tocmai avuti ci mai degraba se descurcau modest...m-am indragostit la nebunie...prietena mea cea mai buna, O., imi zicea ca e din cauza ca ai mei ma tineau din strins...peste vreo 2 luni, i-am zis mamei de el...si s-a terminat cu putina libertate pe care o aveam...ma intilneam in continuare cu V. desi mama imi interzicea cu pretextul ca o fac de rusine, ca ii va spune tatei...eu am reusit sa mentin relatia noastra 1,5 ani...eu am plecat dupa cl.XI la univer, el fiind in liceu - in cl.a XII-a...si ne-am despartit in noiembrie...era o zi posomorita...stiam ca relatia nostra nu va dura, el fiind acolo si eu la capitala si stiam ca azi voi pune capat acestei relatii deosebite.. stiam ca nu voi putea rezista un an sa-l astept....ma iubea...mult...uneori ma infricosa ca prea mult...si eu l-am iubit, si in adincul sufletului inca il mai iubesc...si nu stiu ce sa fac cu dragostea asta, ma sperie ca nu voi mai rezista si voi ceda...ii tin minte ochii plini de lacrimi cind i-am spus ca ne despartim. eu tot auzeam ca petrece prea mult timp cu prietena noastra comuna si ca se vedeau pe-ascuns...venind la mine, in ochii lui am citit ca e doar al meu si ca ma iubeste...insa m-am folosit de acele zvonuri si am pus punct...
Saruta-ma fierbinte si nu m-a parasi
e ultima noapte, e ultima zi...
simteam cum s-a rupt ceva in mine...inca nu stiam ce este...si credeam ca in curind voi uita totul si voi merge inainte...de ce am facuto? nici acum, 9 ani mai tirziu, nu stiu si nu pot explica...poate m-am speriat ca se va atasa prea mult de mine, si va lua relatia nostra prea in serios si va dori sa se casatoreasca pina la urma...nu stiu, nu stiu...nu stiu de ce m-am speriat...am reusit sa mentin relatia in ascuns atita timp, si acum ca am devenit mai libera putea fi mai bine...dar am cedat si cred ca din cauza alor mei intr-un fel...ochii care nu se vad, se uita...cu asta ma consolam, desi nu intilnisem inca pe nimeni....aaveam prea multa responsabilitate fata de studii si nu aveam cind sa ma gindesc la asta...
